Mă simt foarte foarte obosită.Şi nu!nu e de la vreme.
Mă simt sfârşită, genul acela de oboseală care te macină şi te usucă până când adormi mergând pe stradă.
Nu înţeleg care e motivul, dar sigur nu e vremea. Îmi place vremea asta, de 21 de ani mă umple de energie.
Dacă n-aş mai ieşi pe afară aş dormi toată ziua. Cum mă aşez în pat, aşa mă trezesc. Nici nu mă foiesc, nici apă nu mai beau seara. Să nu mai vorbesc că nu mai simt nici ţânţarii.
Şi să nu spuneţi că nu există ţânţari pe frigul ăsta!Există!
Mi-e foame dar mi-e prea lene să mănânc. Mai bine dorm.
Şi ce e şi mai frumos, n-am apa caldăăăă!
Pentru că am super vecini, care în loc să platească întreţinerea, cumpără maşini, motoare, etc, scumpilor/scumpelor fii/fiice. 'Aaa.. avem centrală, nu avem nevoie de apă caldă. Dacă's fraieri şi n-au centrală.. ia zi scumpi.. ce maşinuţă vrei?'
Se afișează postările cu eticheta sondaj. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sondaj. Afișați toate postările
vineri, 3 septembrie 2010
joi, 26 august 2010
Nicăieri ca acasă?
Gata nunta! Gata statul cu gaşca mare a familiei mele. Ghinionul meu că nu stau în aceeaşi localitate cu ei.. norocul lor ca stau toţi la un loc.
Veri, verişoare prin alianţa, matuşi, unchi.. naşi.. mă rog, tot neamul. Nu-mi plăceau adunările de familie..acum observ că îmi place o singura adunare a familiei. Oricum.. m-am distrat copios, am fost domnişoară de onoare, am râs, dansat, distrat.
Am fost..la un local, nu mai ştiu cum îi zice, însă avea vederea ca în imaginea de mai sus. Am făcut poza de dragul unei persoane foarte foarte dragi mie şi încă mă minunez de ce frumos era acolo.
Şi totuşi, nicăieri ca acasă.Patul meu...lucrurile lăsate pe unde apuc pentru ca apoi să le strâng reprosându-mi cât de neglijentă şi iresponsabilă am fost.
Mi-a fost foarte dooor de tine. Bine, încă îmi e, îmi este zilnic.
Am ajuns, am dormit, m-am trezit şi.. surpriză..
- Ana tată, azi facem zarzavat. Hai nu te trezeşti şi tu?
Aşa mi-am dat seama că am ajuns acasă. Pentru că rudele te lasă să dormi târziu. Te menajează, te plimbă, îşi schimbă orarul pentru tine. Dragii de ei, le mulţumesc pentru câteva zile de elită. În rest sunt bucuroasă că sunt acasă, dornică să ajung iar târziu şi să pierd vremea pe toate băncile.
O mini vacanţă neprogramată, plină de amintiri. Aş pleca de acasă mereu, oriunde. Dar să mă întorc. Sau o variantă ar fi să mă mut. Cea mai bună variantă.
Pentru voi..? Nicăieri ca acasă, sau..
Revenind la ultimul sondaj.
Mai există copii azi?
Da 47% , 8 din 17
Nu 17% 3 din 17
Uneori, când se plictisesc îşi aduc aminte de jocuri 35% 6 din 17
sâmbătă, 14 august 2010
Copilărie atunci şi nu prea acum.
Dacă săr groapa asta, mama nu va afla că am luat 8 la matematică.
Dacă termin în 5 minute exerciţiul, mama o să-mi cumpere jucăria aia.
..şi tot aşa. Când eram copil, credeam în propriile jurăminte, reguli. Eram dezamăgită când lucrurile nu ieşeau exact aşa cum vroiam. Mă bucuram enorm când Universul orânduia lucrurile după placul meu.
Săream în toate gropile cu apă şi aveam o adevarată plăcere în a mă face neagră când eram îmbracata în alb.
Îmi placeau alte jucării decât cele pe care le aveam deja, însă niciodată nu am fost gen acela de copil ' vrrrreeeaaaauuu papuşa AIA!'.
Nici măcar nu'mi plăceau păpuşile.Mă fascinau mingile de fotbal. Cum reuşeau băieţii să se joace toţi zilnic acelaşi joc, cu aceeaşi minge fără să se certe? Pentru că fetele sunt rele, fie ele mici sau mari, urâte sau frumoase, bogate sau sărace. Mereu erau acele mici înţepături legate de..noua păpuşă apărută, rochia super pe care i'a făcut'o maică'sa etc. Mă enerva asta, mă scotea din minţi. Cât am fost mică mi'am rupt blugii si genunchii de toate bordurile, am fost portar, am avut mereu teneşi rupţi si şapca întoarsă. Blugi tăiaţi şi franjuraţi, mâinile mereu murdare şi eram cea mai rapidă căţărătoare în pomii fructiferi ai vecinilor. Stăteam la casă. Mă duceam mereu sa colind de sărbători, aveam după fiecare Crăciun săbiuţă făcută din bradul natural ce nu lipsea în niciun an. Credeam în Moş Crăciun şi ştiam de spiritul sărbătorilor. Mă foiam după mama prin casă şi o înnebuneam la propriu citindu'i de N ori scrisoarea către Moşul, întrebând'o Cu ce te mai ajut? , făceam cazemate.Oricât de gros m'aş fi îmbrăcat, mereu veneam degerată si când mă puneam lângă sobă îmi amorţeau picioarele. Se dezgheţau.
Am avut o maşinuţă cu telecomandă, un Jeep albastru. Am iubit maşina aia.
Am detestat prinţesele mereu.
Jucam atinselea pe culori/nume/ţări/etc; căţăratelea, sticluţa cu otravă, omul negru, ascunselea, flori fete sau băieţi,melodii sau cântăreţi şi multe altele.
Ieşeam pe geam când eram pedepsită, ma zgâriam îngrozitor din cauza asta, dar meciurile de fotbal, erau meciuri, iar băieţii aveau nevoie de un portar iar scuza 'sunt pedepsită' nu era una potrivită în lumea băieţilor.
La 13 ani mi'a trecut, am devenit o domnişoară. Însă am copilărit. E trist când azi copii nu mai ştiu a se juca. Mai sunt unii care ştiu unele jocuri şi din când în când..mai sar un elastic, mai fac un campionat la coardă. Dar rar.
Voi..cum aţi fost copii?
Later edit: Concluziile sondajului CUM SUPORŢI CĂLDURA?
e vară, e normal!! 60% (9 din 15)
să plouă tare! 26% (4 din 15)
să ningă 6% (1 din 15)
chiar crezi că cineva o suportă? 6%(1 din 15)
.. aşa că se pare că sunt printre puţinii care se plâng de căldura excesivă. Oh well.. mie îmi este foarte cald şi rămân la ideea că totuşi este exagerat de cald. Nu credeţi?
Dacă termin în 5 minute exerciţiul, mama o să-mi cumpere jucăria aia.
..şi tot aşa. Când eram copil, credeam în propriile jurăminte, reguli. Eram dezamăgită când lucrurile nu ieşeau exact aşa cum vroiam. Mă bucuram enorm când Universul orânduia lucrurile după placul meu.
Săream în toate gropile cu apă şi aveam o adevarată plăcere în a mă face neagră când eram îmbracata în alb.
Îmi placeau alte jucării decât cele pe care le aveam deja, însă niciodată nu am fost gen acela de copil ' vrrrreeeaaaauuu papuşa AIA!'.
Nici măcar nu'mi plăceau păpuşile.Mă fascinau mingile de fotbal. Cum reuşeau băieţii să se joace toţi zilnic acelaşi joc, cu aceeaşi minge fără să se certe? Pentru că fetele sunt rele, fie ele mici sau mari, urâte sau frumoase, bogate sau sărace. Mereu erau acele mici înţepături legate de..noua păpuşă apărută, rochia super pe care i'a făcut'o maică'sa etc. Mă enerva asta, mă scotea din minţi. Cât am fost mică mi'am rupt blugii si genunchii de toate bordurile, am fost portar, am avut mereu teneşi rupţi si şapca întoarsă. Blugi tăiaţi şi franjuraţi, mâinile mereu murdare şi eram cea mai rapidă căţărătoare în pomii fructiferi ai vecinilor. Stăteam la casă. Mă duceam mereu sa colind de sărbători, aveam după fiecare Crăciun săbiuţă făcută din bradul natural ce nu lipsea în niciun an. Credeam în Moş Crăciun şi ştiam de spiritul sărbătorilor. Mă foiam după mama prin casă şi o înnebuneam la propriu citindu'i de N ori scrisoarea către Moşul, întrebând'o Cu ce te mai ajut? , făceam cazemate.Oricât de gros m'aş fi îmbrăcat, mereu veneam degerată si când mă puneam lângă sobă îmi amorţeau picioarele. Se dezgheţau.
Am avut o maşinuţă cu telecomandă, un Jeep albastru. Am iubit maşina aia.
Am detestat prinţesele mereu.
Jucam atinselea pe culori/nume/ţări/etc; căţăratelea, sticluţa cu otravă, omul negru, ascunselea, flori fete sau băieţi,melodii sau cântăreţi şi multe altele.
Ieşeam pe geam când eram pedepsită, ma zgâriam îngrozitor din cauza asta, dar meciurile de fotbal, erau meciuri, iar băieţii aveau nevoie de un portar iar scuza 'sunt pedepsită' nu era una potrivită în lumea băieţilor.
La 13 ani mi'a trecut, am devenit o domnişoară. Însă am copilărit. E trist când azi copii nu mai ştiu a se juca. Mai sunt unii care ştiu unele jocuri şi din când în când..mai sar un elastic, mai fac un campionat la coardă. Dar rar.
Voi..cum aţi fost copii?
Later edit: Concluziile sondajului CUM SUPORŢI CĂLDURA?
e vară, e normal!! 60% (9 din 15)
să plouă tare! 26% (4 din 15)
să ningă 6% (1 din 15)
chiar crezi că cineva o suportă? 6%(1 din 15)
.. aşa că se pare că sunt printre puţinii care se plâng de căldura excesivă. Oh well.. mie îmi este foarte cald şi rămân la ideea că totuşi este exagerat de cald. Nu credeţi?
joi, 5 august 2010
Adori.. sau îţi place mult...
Mie îmi place ploaia. Cel mai mult si cel mai mult îmi place ploaia. Apoi stelele, apoi luna plină. Aşa.. top .
La noi este o căldură sufocantă. A ajuns să'mi creeze o stare de nervi imposibil de descris şi dacă nu va ploua curând(sau să se răcorească brusc) nu ştiu cât o sa mai suport.
Fie, vorbeam de sondaj. Va place vouă mult mult..aşa:
Ploaia - 27% (5 din 18)
Stelele - 27% (5 din 18)
Foşnetul frunzelor - 16% (3 din 18)
Soarele - 11% (2 din 18)
Luna - 11% (2 din 18)
Norii - 0%
Alt răspuns - 5% (1 din 18)
Sunt curioasă, cine a spus 'alt răspuns', ce îţi place?
De fapt, ce vă place tuturor si de ce? A fost doar un sondaj..detaliem acum dacă vreţi.
Eu îmi pun intr'o ploaie toate gândurile;mai ales dacă este furtună. Şi le las în furtuna ce va fi trecut.Nu mă mai aplec asupra lor niciodata. Poate doar fugitiv, însă niciodată prea mult. Îmi place să simt picăturile pe pielea mult prea încălzită de soare. Îmi place să mi se facă părul şuviţe şuviţe de la ploaie, să se onduleze sau încreţească.
Când eram mică nu ocoleam nicio baltă. Săream în toate. Ştiam că o să mă certe mama; oooo ştiam. Dar putea sa fie toamnă..vară, nu conta! Bălţile erau ale mele şi ţopăiam ca ultima nebună în fiecare dintre ele.
Îmi place umbrela mea. Îmi place tare dar refuz să o folosesc. Refuz să mă adăpostesc dacă plouă. Refuz! Îmi place să merg prin ploaie. Strada e goală. Îmi place să dansez în ploaie. Să cânt. Să mă învârt. Îmi place să fiu tristă când plouă. Sau nu. Îmi place să râd haotic când plouă. Sau nu.
O să'mi placă să te sărut în ploaie.
Îmi place ploaia de vară.
Îmi plac ploile de toamnă, când e frig, întunecat. Când îmi iau pe mine geaca de blug şi şapca; plec de nebună şi mă gândesc la ale mele. Plâng uneori în ploaie, dar nu pentru că nu îmi vede nimeni lacrimile, ci doar pentru că atunci, când plouă toamna .. plouă şi cu gânduri. Dar gata. De anul asta gata.
Îmi place să merg desculţă prin ploaie. Îmi place să mi se lipească rochiţa de piele şi să mă plâng din cauza asta. Poate chiar să fac o tragedie.
Ai putea sa vorbeşti singur când plouă..aşa absorbită sunt. Aş putea.. aş putea... aş vrea să plouă!
La noi este o căldură sufocantă. A ajuns să'mi creeze o stare de nervi imposibil de descris şi dacă nu va ploua curând(sau să se răcorească brusc) nu ştiu cât o sa mai suport.
Fie, vorbeam de sondaj. Va place vouă mult mult..aşa:
Ploaia - 27% (5 din 18)
Stelele - 27% (5 din 18)
Foşnetul frunzelor - 16% (3 din 18)
Soarele - 11% (2 din 18)
Luna - 11% (2 din 18)
Norii - 0%
Alt răspuns - 5% (1 din 18)
Sunt curioasă, cine a spus 'alt răspuns', ce îţi place?
De fapt, ce vă place tuturor si de ce? A fost doar un sondaj..detaliem acum dacă vreţi.
Eu îmi pun intr'o ploaie toate gândurile;mai ales dacă este furtună. Şi le las în furtuna ce va fi trecut.Nu mă mai aplec asupra lor niciodata. Poate doar fugitiv, însă niciodată prea mult. Îmi place să simt picăturile pe pielea mult prea încălzită de soare. Îmi place să mi se facă părul şuviţe şuviţe de la ploaie, să se onduleze sau încreţească.
Când eram mică nu ocoleam nicio baltă. Săream în toate. Ştiam că o să mă certe mama; oooo ştiam. Dar putea sa fie toamnă..vară, nu conta! Bălţile erau ale mele şi ţopăiam ca ultima nebună în fiecare dintre ele.
Îmi place umbrela mea. Îmi place tare dar refuz să o folosesc. Refuz să mă adăpostesc dacă plouă. Refuz! Îmi place să merg prin ploaie. Strada e goală. Îmi place să dansez în ploaie. Să cânt. Să mă învârt. Îmi place să fiu tristă când plouă. Sau nu. Îmi place să râd haotic când plouă. Sau nu.
O să'mi placă să te sărut în ploaie.
Îmi place ploaia de vară.
Îmi plac ploile de toamnă, când e frig, întunecat. Când îmi iau pe mine geaca de blug şi şapca; plec de nebună şi mă gândesc la ale mele. Plâng uneori în ploaie, dar nu pentru că nu îmi vede nimeni lacrimile, ci doar pentru că atunci, când plouă toamna .. plouă şi cu gânduri. Dar gata. De anul asta gata.
Îmi place să merg desculţă prin ploaie. Îmi place să mi se lipească rochiţa de piele şi să mă plâng din cauza asta. Poate chiar să fac o tragedie.
Ai putea sa vorbeşti singur când plouă..aşa absorbită sunt. Aş putea.. aş putea... aş vrea să plouă!
Etichete:
ANM si gandurile ei plictisitoare,
sondaj
miercuri, 28 iulie 2010
Primul lucru pe care îl faci dimineaţa... şi toate gândurile dimineţii
..mai stau 20 de minute.. apoi cafeaua.
Dar m'am lăsat de cafea, nu'mi face bine.
14 persoane..rezultatul sondajului ar fi cam aşa:
28%... d'oh..calculatorul!
21% coffee coffee coffe
1% micul dejun..ceva muzică
1% ies pe uşă în 3 minute.. deja au întarziat undeva
42% mai stau în pat 20 de minute
şi.. 0% îşi verifică apelurile.
În rest... mă bucur pentru Anelise şi minunata ei vacanţă..(te anunţ că am mers desculţă prin ploaie), şi sunt convinsă că Balaurita va face alegerea corectă(ştiu eu sigur sigur).
Eu sunt între euforie si tristeţe deplină. Am pierdut o persoană dragă, însă ştiu că îi e bine acolo sus. Mi'am măcinat timpul în cel mai plăcut mod şi aş fi vrut să se oprească'n loc, am făcut forme din nori şi am calculat luna în procente. Aş putea zice că e un echilibru. O stare de tristofericire.
Lună 100% plină + 1% doar în unele seri de vară.... urăsc tânţarii.
Etichete:
sondaj





