X şi 0

- Hai să jucăm x şi 0!
- Bine, eu sunt x.
- Eu 0..
..si pac pac, ne jucăm.


Problema este alta. Bine, nu este o problemă..însă niciodată n`am auzit urmatoarea converaţie:


- Hai să jucăm x şi 0!
- Bine, eu sunt 0.
- Eu x..


Cred că de altfel este jocul preferat al orelor de religie, opţionale, laboratoare plictisitoare, etc.. Eu una jucam mereu în liceu când vreun profesor asculta pe altcineva, când spunea ceva ce consideram eu că nu îmi trebuie. Evident..consideram greşit. Asta fac şi la facultate. 2 orizontale, 2 verticale, şi pun x. Nu mi se pare corect faţă de 0. Ce dacă el este al doilea în denumirea jocului. De azi sunt 0!
Câţi dintre voi nu aţi jucat de plictiseală jocul ăsta? 
Cu bucaţi de cărămidă roşie în faţa casei, apoi cu bucăţi de cretă pe tabla abia ştearsă. Asta pentru că mama m'a învaţat să nu'mi mazgâlesc caietele la sfârşit, după ce vreo 5 ani aveam numai prostii la sfârşitul caietelor. Acum în colţul paginilor de curs, mic, îngrijit, x şi 0!
De azi sunt 0.