Jurnalul anilor lipsă - 1.Copilării târzii

Au trecut 3 ani, dar pentru ea trecuse o veşnicie. S'a săturat sa dea vina pe alţii. De fapt şi'a ratat singură 3 ani. Tot ce vroia era să îşi închidă gândurile toate undeva, să le încuie, să sfărâme cheia. Îl iubise. De fapt, nu..nu'l iubise. A fost obsedată de el. Încă era, însă orgoliul nu l'ar lăsa călcat în picioare. Singurul bărbat pe care îl dorise ca o nebună, nu putea să fie al ei. Îi dăduse flit la început, acum roata s'a întors.
A greşit, a plătit de 100 de ori mai mult.
Casandra nu mai putea. O să'mi fac o viaţă şi am să las în urma tot.Ce sunt eu, jucăria lui? O să plătească în lacrimi pentru jurăminţile din nopţile târzii de vară! ..şi 2 lacrimi au aparut pe obrajii îmbujoraţi de nervi.
Casandra are ochi mari şi verzi, păr ondulat, castaniu, lung, pielea măslinie. Nu se considera frumoasă, dar era. Nu avea idealuri, vise, speranţe. Vroia o poveste ca..acelea din filme, vroia sa fie iubită, să iubească. Vroia sa facă dragoste pe toate plajele Terrei, să iubească nebun, sa fie o iubire plina de spontaneitate, încredere, nebunie, zăpăceala, fantezii. Vroia să ajute, să fie ajutată.
El..nu era frumos, dar o fascinau ochii şi ignoranţa lui. Mereu a avut tot ce şi'a dorit. Acum nu era aşa. El o iubise, însă a trecut peste. Ea îl iubea, îl iubea ca o nebună. Şi a pus punct. Gata, o să'l uite. O să'l uite pentru că..ei bine, pentru că trebuie.






Later edit: povestea, ideile nu au nicio legatura cu relatia mea actuala, nici cu cele ce au fost. Pur si simplu..imaginatia si un fel de poveste generala si totusi nu prea comuna.