Ma mut.wordpress

Blogspot`ul ma scoate din sarite la propriu. ba nu merge sa postez.. ba se posteaza dublu.

http://rainychocoffee.wordpress.com/

Wordpress mi se pare mai..mai curat,elegant,matur. E putin mai dificil pana ma obisnuiesc, dar sper sa nu mai cauzeze probleme. Asa ca va rog sa imi inlocuiti linkul cu aceste. Eu v`am adaugat pe toti. O sa preiau si banner`ele. O sa`mi schimb si eu bannerul si sper sa fie pt ultima data.
O sa va anunt si pe fiecare in parte, pe cei dintre care nu citesc aceasta postare.

Aş dormi zile în şir şi alte frustrări.

Mă simt foarte foarte obosită.Şi nu!nu e de la vreme.
Mă simt sfârşită, genul acela de oboseală care te macină şi te usucă până când adormi mergând pe stradă.
Nu înţeleg care e motivul, dar sigur nu e vremea. Îmi place vremea asta, de 21 de ani mă umple de energie.
Dacă n-aş mai ieşi pe afară aş dormi toată ziua. Cum mă aşez în pat, aşa mă trezesc. Nici nu mă foiesc, nici apă nu mai beau seara. Să nu mai vorbesc că nu mai simt nici ţânţarii.
Şi să nu spuneţi că nu există ţânţari pe frigul ăsta!Există!
Mi-e foame dar mi-e prea lene să mănânc. Mai bine dorm.

 Şi ce e şi mai frumos, n-am apa caldăăăă!
Pentru că am super vecini, care în loc să platească întreţinerea, cumpără maşini, motoare, etc, scumpilor/scumpelor fii/fiice. 'Aaa.. avem centrală, nu avem nevoie de apă caldă. Dacă's fraieri şi n-au centrală.. ia zi scumpi.. ce maşinuţă vrei?'

Life in..

Life in deserts was sandy, 

Life in caves was lonely, 

Life in ocean was salty, 

Life in stars was resplendent, 

Life in car was modern, 

Life in mountains was exhilarating, 

Life in Sun was brilliant, 

Life in forests was mystical, 

Life in shadows was enigmatic, 

Life in battlefield was belligerent, 

Life in pearls was exotic, 

Life in office was monotonous, 

Life in sky was breezy, 

Life in submarine was voluptuous, 

Life in trees was mischievous, 

Life in roses was fragrant, 

Life in grass was intoxicating, 

Life in webs was silken, 

Life in paradise was divine, 

Life in temples was sacrosanct, 

Life in gutter was abhorrent, 

Life in dirt was deplorable, 

Life in rain was seductive, 

Life in beehives was vivacious, 

Life in wine was sensuous, 

Life in computers was brazen, 

Life in nests was sequestering, 

Life in statues was stationary, 

Life in icebergs was freezing, 

Life in anthills was irascible, 

Life in lakes was placid, 

Life in locks was invincible, 

Life in photographs was still, 

Life in gardens was pleasant, 

Life in mousetrap was asphyxiating, 

Life in fists was curled, 

Life in prison was disdainful, 

Life in whirlpool was spinning, 

Life in theater was dramatic, 

Life in art was enchanting, 

Life in boats was undulating, 

Life in diamonds was glittering, 

Life in moon was milky, 

Life in kitchen was appetizing, 

Life in beauty was ravishing, 

Life in titillation was enticing, 

Life in fantasy was stupendous, 

Life in motherslap was blissful, 

Life in medicine was healing, 

Life in corpse was standstill, 

Life in lavatory was pathetic, 

Life in seedlings was blossoming, 

Life in horseback was gallivanting, 

Life in snakeskin was slithering, 

Life in oven was sizzling, 

Life in greenery was sedative, 

Life in rebellion was evoking, 

Life in discrimination was appalling, 

Life in benevolence was gratifying, 

Life in humanity was God, 

Life in cheese was tangy, 

Life in achievement was exultating, 

Life in ambition was propelling, 

Life in eyelashes was flirtatious, 

Life in palms was dependant, 

Life in fashion was bombastic, 

Life in recluse was esoteric, 

Life in keyhole was inconspicuous, 

Life in kites was exuberant, 

Life in glass was reflecting, 

Life in tea was rejuvenating, 

Life in sheep was impeccable, 

Life in rocks was jagged, 

Life in chains was abominable, 

Life in feathers was tickling, 

Life in egotism was preposterous, 

Life in dawn was brandnew, 

Life in dewdrops was mesmerizing, 

Life in intrigue was electrifying, 

Life in eloquence was mystifying, 

Life in clock was pragmatic, 

Life in childhood was nostalgic, 

Life in robots was mechanical, 

Life in fabric was shielding, 

Life in soul was stupefying, 

Life in roots was entangling, 

Life in chains was hedonistic, 

Life in bareness was lascivious, 

Life in haziness was romantic, 

Life in knives was lethal, 

Life in chili was piquant, 

Life in swings was fascinating, 

Life in lechery was insane, 

Life in rhythm was celestial, 

Life in pulse was frantic, 

Life in lies was cowardice, 

Life in superstitions was non-existent, 

Life in revenge was pugnacious, 

But life in the heart of your beloved...

* nu-mi aarţine, însă îmi place mult.

Ce faci cand...?

Ce faci când te saturi şi îţi vine să îţi iei lumea-n cap, să uiţi de toţi şi toate?
Ce faci când toate lumea cere de la tine imposibilul şi nu-ţi oferă nici măcar strictul necesar?
Te resemnezi, asta faci. Îţi vine să te împuşti şi să uiţi că te-ai împuşcat cu gloanţe oarbe. Ruşine ţie de ruşinea ta că nu ai avut bani de gloanţe adevărate.


Dar ce faci când în lumea asta rea şi plină de ură găseşti una din acele puţine fiinţe cu suflet? Cum te porţi? Nu, nu te mai împuşti. Cauţi soluţii raţionale. Raţiunea şi sentimentele nu se au bine, dar faci tu să se aibă. Te împarţi între o viaţă de zero bani şi una de milioane.
Zâmbeşti cu porţia acasă, zâmbeşti non-stop p-afară doar pentru că aşa simţi.


Mie una mi se învârte capul, lumea, conştiinţa. M-am săturat de 'să fiu aşa acasă' , 'să fiu aşa afară'. De fapt, am ajuns să fiu eu, cea reală atunci când sunt afară şi să joc teatru acasă. Am debutat în ale teatrului la frageda vârsta de 10-11 ani.
Discuţii, certuri, socoteli, prostii, vrăjeli;şi totuşi, visez la o famile fericită. Nu visez bani, visez fericire.
Nu, visele mele nu încap într-o valiză.Speranţele nici atât. Dar pot cu succes să arunc într-un plic puţinele clipe fericite; şi îmi mai rămâne loc.


Acum..acum sunt fericită. Sunt bine şi sper să nu stric nimic. Dar când 'stabilitatea' nu este definită în dicţionarul meu, durează ceva până să-i atribui un sens. Vara e pe terminate şi cu toate că sunt disperată după zilele ploioase, aş întinde la maxim zilele ce mai sunt.


Voi ce faceţi când nu mai puteţi? Când duceţi 2 vieţi în loc e una? Când 'acasă' înseamnă oriunde numai acasă nu? Când sunteţi şi fericiţi şi trişti? Urât, urât,urât. Vreau să plouă..

Nicăieri ca acasă?

Gata nunta! Gata statul cu gaşca mare a familiei mele. Ghinionul meu că nu stau în aceeaşi localitate cu ei.. norocul lor ca stau toţi la un loc.

Veri, verişoare prin alianţa, matuşi, unchi.. naşi.. mă rog, tot neamul. Nu-mi plăceau adunările de familie..acum observ că îmi place o singura adunare a familiei. Oricum.. m-am distrat copios, am fost domnişoară de onoare, am râs, dansat, distrat.

Am fost..la un local, nu mai ştiu cum îi zice, însă avea vederea ca în imaginea de mai sus. Am făcut poza de dragul unei persoane foarte foarte dragi mie şi încă mă minunez de ce frumos era acolo.

Şi totuşi, nicăieri ca acasă.Patul meu...lucrurile lăsate pe unde apuc pentru ca apoi să le strâng reprosându-mi cât de neglijentă şi iresponsabilă am fost.

Mi-a fost foarte dooor de tine. Bine, încă îmi e, îmi este zilnic.

Am ajuns, am dormit, m-am trezit şi.. surpriză..

- Ana tată, azi facem zarzavat. Hai nu te trezeşti şi tu?

Aşa mi-am dat seama că am ajuns acasă. Pentru că rudele te lasă să dormi târziu. Te menajează, te plimbă, îşi schimbă orarul pentru tine. Dragii de ei, le mulţumesc pentru câteva zile de elită. În rest sunt bucuroasă că sunt acasă, dornică să ajung iar târziu şi să pierd vremea pe toate băncile.

O mini vacanţă neprogramată, plină de amintiri. Aş pleca de acasă mereu, oriunde. Dar să mă întorc. Sau o variantă ar fi să mă mut. Cea mai bună variantă.

Pentru voi..? Nicăieri ca acasă, sau..

Revenind la ultimul sondaj.

Mai există copii azi?

Da 47% , 8 din 17

Nu 17% 3 din 17

Uneori, când se plictisesc îşi aduc aminte de jocuri 35% 6 din 17

Celei care minte

Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

I. Minulescu

Preluata de aici. Multumesc Shadow.

Mi`a placut foarte mult, iar acum.. cu cat o citesc mai mult cu atat mai mult imi place.

Cel mai...frumos cartof

Seamana cu o inima, nu credeti?

15 august si 8 septembrie

Am primit de la draga de Alis cadourile de mai sus! Scumpa de ea...mulţumesc mult!

Pentru mine onomastica este mai miscătoare decât aniversarea. Azi am fost la slujbă şi am regăsit pacea de acum un an. Nu am mai fost demult pe la Biserica mea. Spun a mea, pentru că atât timp cât am fost mică, am stat în capătul opus al oraşului. Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena a fost parte din viaţa mea de acolo. Am crescut în spiritul ăsta. O biserica mare, răcoroasă, cu o grădină cu tufe în stil labirint, bănci, tâşnitori cu apă, porţi din acelea maaari ca la castele. Apoi m'am mutat aici, e cam mult de mers. Când cobor în staţie merg cam 20-30 de minute. E un deal, pavat cu case vechi în culori deocheate; verde aprins, roşu aprins, roz.. apoi cărămiziu.. şi tot aşa. Sunt casele copilăriei mele, acolo de unde am furat eu fructe şi le vindeam la 1/2 de preţ în piaţa ce nu era prea departe.

Totuşi, sărbătoarea aceasta este a 3-a ca şi importanţă pentru creştini, 15 august - Adormirea Maicii Domnului - Maria Mare.

 De obicei îmi serbez onomastica pe 8 septembrie, când este Naşterea Maicii Domnului - Maria Mică. E o sărbătoare mai veselă, e naştere şi nu adormire.

Însă, tot pe 15 august este şi Ziua Marinei Române, concerte, nebunii, aşa că prietenii îmi fac urările azi.

Presupun că există pe aici bloggeri ce îsi serbează onomastica azi, aşa că ..toate gândurile bune pentru voi şi toate urările de bine.

Copilărie atunci şi nu prea acum.

Dacă săr groapa asta, mama nu va afla că am luat 8 la matematică.
Dacă termin în 5 minute exerciţiul, mama o să-mi cumpere jucăria aia.
..şi tot aşa. Când eram copil, credeam în propriile jurăminte, reguli. Eram dezamăgită când lucrurile nu ieşeau exact aşa cum vroiam. Mă bucuram enorm când Universul orânduia lucrurile după placul meu.
Săream în toate gropile cu apă şi aveam o adevarată plăcere în a mă face neagră când eram îmbracata în alb.
Îmi placeau alte jucării decât cele pe care le aveam deja, însă niciodată nu am fost gen acela de copil ' vrrrreeeaaaauuu papuşa AIA!'.
Nici măcar nu'mi plăceau păpuşile.Mă fascinau mingile de fotbal. Cum reuşeau băieţii să se joace toţi zilnic acelaşi joc, cu aceeaşi minge fără să se certe? Pentru că fetele sunt rele, fie ele mici sau mari, urâte sau frumoase, bogate sau sărace. Mereu erau acele mici înţepături legate de..noua păpuşă apărută, rochia super pe care i'a făcut'o maică'sa etc. Mă enerva asta, mă scotea din minţi. Cât am fost mică mi'am rupt blugii si genunchii de toate bordurile, am fost portar, am avut mereu teneşi rupţi si şapca întoarsă. Blugi tăiaţi şi franjuraţi, mâinile mereu murdare şi eram cea mai rapidă căţărătoare în pomii fructiferi ai vecinilor. Stăteam la casă. Mă duceam mereu sa colind de sărbători, aveam după fiecare Crăciun săbiuţă făcută din bradul natural ce nu lipsea în niciun an. Credeam în Moş Crăciun şi ştiam de spiritul sărbătorilor. Mă foiam după mama prin casă şi o înnebuneam la propriu citindu'i de N ori scrisoarea către Moşul, întrebând'o Cu ce te mai ajut? , făceam cazemate.Oricât de gros m'aş fi îmbrăcat, mereu veneam degerată si când mă puneam lângă sobă îmi amorţeau picioarele. Se dezgheţau.
Am avut o maşinuţă cu telecomandă, un Jeep albastru. Am iubit maşina aia.
Am detestat prinţesele mereu.
Jucam atinselea pe culori/nume/ţări/etc; căţăratelea, sticluţa cu otravă, omul negru, ascunselea, flori fete sau băieţi,melodii sau cântăreţi şi multe altele.
Ieşeam pe geam când eram pedepsită, ma zgâriam îngrozitor din cauza asta, dar meciurile de fotbal, erau meciuri, iar băieţii aveau nevoie de un portar iar scuza 'sunt pedepsită' nu era una potrivită în lumea băieţilor.
La 13 ani mi'a trecut, am devenit o domnişoară. Însă am copilărit. E trist când azi copii nu mai ştiu a se juca. Mai sunt unii care ştiu unele jocuri şi din când în când..mai sar un elastic, mai fac un campionat la coardă. Dar rar.
Voi..cum aţi fost copii?


Later edit: Concluziile sondajului CUM SUPORŢI CĂLDURA?
e vară, e normal!! 60% (9 din 15)
să plouă tare! 26% (4 din 15)
să ningă 6% (1 din 15)
chiar crezi că cineva o suportă? 6%(1 din 15)
.. aşa că se pare că sunt printre puţinii care se plâng de căldura excesivă. Oh well.. mie îmi este foarte cald şi rămân la ideea că totuşi este exagerat de cald. Nu credeţi?

Cam asa..

Adori.. sau îţi place mult...

Mie îmi place ploaia. Cel mai mult si cel mai mult îmi place ploaia. Apoi stelele, apoi luna plină. Aşa.. top .
La noi este o căldură sufocantă. A ajuns să'mi creeze o stare de nervi imposibil de descris şi dacă nu va ploua curând(sau  să se răcorească brusc) nu ştiu cât o sa mai suport.






Fie, vorbeam de sondaj. Va place vouă mult mult..aşa:
Ploaia - 27% (5 din 18)
Stelele - 27% (5 din 18)
Foşnetul frunzelor - 16% (3 din 18)
Soarele - 11% (2 din 18)
Luna - 11% (2 din 18)
Norii - 0%
Alt răspuns - 5% (1 din 18)
 Sunt curioasă, cine a spus 'alt răspuns', ce îţi place?
De fapt, ce vă place tuturor si de ce? A fost doar un sondaj..detaliem acum dacă vreţi.
Eu îmi pun intr'o ploaie toate gândurile;mai ales dacă este furtună. Şi le las în furtuna ce va fi trecut.Nu mă mai aplec asupra lor niciodata. Poate doar fugitiv, însă niciodată prea mult. Îmi place să simt picăturile pe pielea mult prea încălzită de soare. Îmi place să mi se facă părul şuviţe şuviţe de la ploaie, să se onduleze sau încreţească.
Când eram mică nu ocoleam nicio baltă. Săream în toate. Ştiam că o să mă certe mama; oooo ştiam. Dar putea sa fie toamnă..vară, nu conta! Bălţile erau ale mele şi ţopăiam ca ultima nebună în fiecare dintre ele.
Îmi place umbrela mea. Îmi place tare dar refuz să o folosesc. Refuz să mă adăpostesc dacă plouă. Refuz! Îmi place să merg prin ploaie. Strada e goală. Îmi place să dansez în ploaie. Să cânt. Să mă învârt. Îmi place să fiu tristă când plouă. Sau nu. Îmi place să râd haotic când plouă. Sau nu.
O să'mi placă să te sărut în ploaie.
Îmi place ploaia de vară.
Îmi plac ploile de toamnă, când e frig, întunecat. Când îmi iau pe mine geaca de blug şi şapca; plec de nebună şi mă gândesc la ale mele. Plâng uneori în ploaie, dar nu pentru că nu îmi vede nimeni lacrimile, ci doar pentru că atunci, când plouă toamna .. plouă şi cu gânduri. Dar gata. De anul asta gata.
Îmi place să merg desculţă prin ploaie. Îmi place să mi se lipească rochiţa de piele şi să mă plâng din cauza asta. Poate chiar să fac o tragedie.
Ai putea sa vorbeşti singur când plouă..aşa absorbită sunt. Aş putea.. aş putea... aş vrea să plouă!

praf, scum, ţandări, cioburi, cenuşă, pulbere

M-am foit toată noaptea. E prea cald.
M-am ridicat şi am stat vreo 2 ore pe balcon.Era cald şi acolo, dar parcă mai adia vantul. Simt că nu mai am aer, că mă sufoc. În mod normal.. aş zice 'blame it on the sun' , dar nu şi acum. Mă sufoc cu resentimente şi păreri de rău; ceea ce nu ma caracterizează. Am lăsat acestea celor care nu au ce face, ca dovadă că unii au prea mult timp liber. Ce'am făcut, am făcut, însă de data asta mă macină şi mă usucă, îmi acaparează gândurile si ideile. Dacă eram fumătoare, aş fi fumat 3 pachete de ţigări. Dacă aveam cafea pe acasă..ravagii faceam. Dar nu fumez, cafea nu mai beau...
Se ia această stare şi se mai pune o doză de regret. Altă senzaţie aiurea. Şi mai aiurea..şi mai aiurea..şi mai şi mai, până când iar mă arunc pe cearşaful încălzit şi boţit. Am avut grijă aseară să-l strâng în pumni cât de tare am putut. Parcă aş fi avut nevoie de ceva dovezi că am fost vie, în aşa fel l-am şifonat.
Se mai adaugă o doză de..dualitate. Parcă aş fi eu, parcă nu. În mod normal nu mă mai întorc acolo unde am pus punct, însă mi'e dor de aiurelile ei, de toate prostiile înşirate cu nonşalanţă şi de senzaţia de ' fă ce vrei că doar suntem amândouă în asta' pe care o emana. Mă încearcă de câteva zile o uşoara tentă a sentimentului de răzbunare, dar încerc să renunţ la gândul acesta, imediat cum ajunge la mine. Nu se cuvine să murdăresc de noroi nimic din ceea ce a fost frumos.
Se mai pune o doză de muzică din aia..'mereu o să mă gândesc la tine pe melodia asta'. 
Şi toate ..toate lucrurile astea..nu sunt eu. Eu nu mă gândesc la ce a fost. Eu las totul acolo unde a fost, tocmai pentru că a fost.
Mai punem puţin din 'încă mai am la mine lucrurile ei..' şi da, e un rezultant mirobolant. 
Ochii verzi şi reci ce mă privesc de dincolo de oglindă, iar nu mă caracterizează. Eu aveam privirea caldă şi plină de înţelegere şi suport. Acum.. până şi pe mine mă privesc cu indiferenţă. Se spune(şi credeam cu tărie asta) omul este o persoana egoistă. Nu ştiu cât de egoistă sunt, însă acum aş da orice să sterg prostiile ei şi cuvintele mele.
O să-mi treacă peste 2-3 zile, însă prietenia cu persoana aceea specială, la care nu m-am mai gândit de vreo 4-5 luni o să fie mereu aşa.. o parte din mine. Peste puţin se face un an de când s-a terminat totul.
Atâtea lucruri ştiute doar de noi, atâtea gânduri bune pentru tine, atâtea nopţi si minute pierdute pentru mine, toate s-au facut praf, scum, ţandări, cioburi, cenuşă, pulbere.
Să rămâi aşa! Să nu mai ajungi în memoria mea!





Se mai adaugă o porţie de dor. 
Rămân în continuare la geam,cu o sticlă de apă rece strânsă bine piept.Este ora 3.35 a.m. Probabil va fi prânz când voi posta.Vântul adie uşor şi mi se face pielea de găină când suflă mai tare. E prea cald. Nu sunt prea multe luminiţe aprinse,nu sunt maşini pe stradă. Nici oameni.
Din când în când o maşină întarziată trece in grabă pe strada pustie şi parcă plină de dor.
La tine e întuneric. Tu nu dormeai la ora asta. Ţin minte că obişnuiam să vedem filme bune la orele astea târzii.
Acestea au fost ultimele gânduri către tine. Toate şansele să vezi vreodată acestea.
ANM ia o pauză şi îşi ia liber. Prea multe gânduri. Voi mai posta, dar mai rar. Asta dacă nu-mi revin mai repede decât mă aştept.


Vreau să'mi fie frig!

Mi`e cam dor asa..

Mi`e cam doar asa de prietena mea Dana. Mi`e cam dor tare tare tare. In acest context abia astept anul 3. Nu stiu cum se face ca parca cu ea orice prostie capata alta culoare si parca rasetele se lungesc cu 5 minute.
Da.. e definitiv. Mi`e dor de tine si.. orasul nu`i la fel fara tine. Deci...cretzule mi`e dor de tine!


Ha ha.. sa luam iar covrigi si sa ne batem in cate pagini scrise de cursuri avem.. cine are mai putine lipsuri, cat de tare m`a stresat vecinul de la 7(!!!), cat de naspa o sa fie la tine in camera acum, sa mai facem ceva poze razand pe burta.. and so on!


Asa ca draga mea, mi`e dor de tine!
Cu drag, a ta buna prietena!




*voi cum uitati dorul de prietena/prietenul buna/bun?cum il.. minimanizati? se poate? ca mie nu`mi iese smecheria :))

Tu ce vise ai?

Tu ce vise ai? Ce îţi doreşti mai presus de orice?Nu acum recent.. ci undeva departe în viitor. Fie ele posibile sau nu..


Eu vreau să'mi fac o cariera de invidiat, să fiu foarte foarte bună în ce voi face, să am o casă din lemn si cărămidă roşie, la munte de preferat, în altă ţară de preferat. Să am copii, să mă iubească..că eu sigur o să'i ador.
Să fiu fericită, să nu mă mai pun în fund de câte ori dau de un fir de nisip ceva mai mare.
Să zbor, să ating norii, să simt spuma mării cum se rătăceşte printre degetele  ce strâng nisipul atât de tare.
Să zâmbesc mereu, aşa cum fac acum.
Să mă înţeleg cu sora mea cât o fi viaţa de lungă.
Să am pe viitor liniştea după care tânjesc acum.
Să fiu o stea pe cerul cu lună plină.
Ei... şi aş divaga mult şi bine..
Voi?


*sursa pozei..iar,uitata. In mare.. ideea postarii a venit de la Anelise. Ea vorbea de planuri pentru...2 ani;zicea ea. Dar ca si iluzii? Si sa nu`mi ziceti ca sunteti realisti si nu aveti timp de asa ceva. Vorbesc de imaginatie si de idei insirate..

Coffee

Sursa nu o mai stiu.. insa poza e geniala.. si imi place.. si ma reprezinta.. si e pentru Mika si Alis. Si cu tot raul posibil.. tot imi fac o cafea azi. Una amara.

*si pentru toti bloggeri addicted 2 coffee. 

Not goodie goodie

Nu am sa scriu cu diacritice.Nu am rabdare..nici nu vreau.
Azi eman tristete. Am vrut initial sa scriu despre cat de multi prieteni buni..n`am. Stiu.. sar de la o ideea la alta. Azi nu sunt eu, nu ma defineste nimic din ceea ce m`ar putea defini. Nu am fost niciodata #1 in materie de prieteni si cum nu pot sa dau vina pe cei...multi oameni care au incercat sa intelega "what the duck" e cu mine, dau vina pe mine. Nu am fost in stare sa tin langa mine in calitate de "hai sa mergem de nebune/nebuni tot orasul si sa radem de firele de praf" pe nimeni mai mult de 3 ani. Asta am realizat azi cand mi`am dat seama k toate prieteniile cu best frienzii mei au fost toate de 2-3 ani.
Si zic cu mana pe inima, toate s`au terminat pentru ca "e fata buna si iarta".Deci.. e vina mea. Nu ar trebui sa ma supar cand altii gresesc si eu imi fac griji pentru ei, nu? Fie.. prietenia e un capitol in zig zag in viata mea. Mai mult in zag..
Azi eman tristete pentru ca nu am ce sa fac.. m`am plictisit. M`au dezamagit 3 persoane.. am dezamagit si eu 2. Ma simt groaznic cand dezamagesc. Nu mi s`a zis in fata insa eu am impresia ca nu ma ridic la nivelul acela pe care l`as putea atinge daca as avea chef sa respir macar.
Ma inec cu aer si expir raceala ce a pus stapanire pe mine. Nu conteaza ca afara sunt grade multe.
Ascult melodii vechi si frumoase care altadata imi zguduiau memoriile si inima. Acum sunt nepasatoare si intr`o lume ce nici macar nu`mi apartine. E ciudat.
Cunosc oameni frumosi, oameni de calitate, insa azi am impresia ca .. vorba aia, sunt in plus. Nu ma regasesc in nimic din Galatiul asta aflat intr`un proces continuu de topire. Ziua e cald, noaptea ploua. Intre timp sunt inundatii.
Ce ciudat se vede fara diacritice..
Mi`am luat un suc tonic si ceva alune. Ciocolata nu lipseste si degetele fug.. fug pe tastatura.
Azi eman dualitate. Vorbesc de una singura si ma dojenesc pentru clipele cand puteam sa fiu fericita si mi`am lasat fericirea altora. Si`au batut joc de ea.
Oricum.. am realizat azi ca lumea mea de basme nu exista. Stiam de printul pe cal alb, saracul a fost prins de o ploaie mare. Probabil lui ii placea soarele si caldura.. ca asa e in basme si s`a topit. Prostul..