Nicăieri ca acasă?

Gata nunta! Gata statul cu gaşca mare a familiei mele. Ghinionul meu că nu stau în aceeaşi localitate cu ei.. norocul lor ca stau toţi la un loc.

Veri, verişoare prin alianţa, matuşi, unchi.. naşi.. mă rog, tot neamul. Nu-mi plăceau adunările de familie..acum observ că îmi place o singura adunare a familiei. Oricum.. m-am distrat copios, am fost domnişoară de onoare, am râs, dansat, distrat.

Am fost..la un local, nu mai ştiu cum îi zice, însă avea vederea ca în imaginea de mai sus. Am făcut poza de dragul unei persoane foarte foarte dragi mie şi încă mă minunez de ce frumos era acolo.

Şi totuşi, nicăieri ca acasă.Patul meu...lucrurile lăsate pe unde apuc pentru ca apoi să le strâng reprosându-mi cât de neglijentă şi iresponsabilă am fost.

Mi-a fost foarte dooor de tine. Bine, încă îmi e, îmi este zilnic.

Am ajuns, am dormit, m-am trezit şi.. surpriză..

- Ana tată, azi facem zarzavat. Hai nu te trezeşti şi tu?

Aşa mi-am dat seama că am ajuns acasă. Pentru că rudele te lasă să dormi târziu. Te menajează, te plimbă, îşi schimbă orarul pentru tine. Dragii de ei, le mulţumesc pentru câteva zile de elită. În rest sunt bucuroasă că sunt acasă, dornică să ajung iar târziu şi să pierd vremea pe toate băncile.

O mini vacanţă neprogramată, plină de amintiri. Aş pleca de acasă mereu, oriunde. Dar să mă întorc. Sau o variantă ar fi să mă mut. Cea mai bună variantă.

Pentru voi..? Nicăieri ca acasă, sau..

Revenind la ultimul sondaj.

Mai există copii azi?

Da 47% , 8 din 17

Nu 17% 3 din 17

Uneori, când se plictisesc îşi aduc aminte de jocuri 35% 6 din 17