Ce faci când toate lumea cere de la tine imposibilul şi nu-ţi oferă nici măcar strictul necesar?
Te resemnezi, asta faci. Îţi vine să te împuşti şi să uiţi că te-ai împuşcat cu gloanţe oarbe. Ruşine ţie de ruşinea ta că nu ai avut bani de gloanţe adevărate.
Dar ce faci când în lumea asta rea şi plină de ură găseşti una din acele puţine fiinţe cu suflet? Cum te porţi? Nu, nu te mai împuşti. Cauţi soluţii raţionale. Raţiunea şi sentimentele nu se au bine, dar faci tu să se aibă. Te împarţi între o viaţă de zero bani şi una de milioane.
Zâmbeşti cu porţia acasă, zâmbeşti non-stop p-afară doar pentru că aşa simţi.
Mie una mi se învârte capul, lumea, conştiinţa. M-am săturat de 'să fiu aşa acasă' , 'să fiu aşa afară'. De fapt, am ajuns să fiu eu, cea reală atunci când sunt afară şi să joc teatru acasă. Am debutat în ale teatrului la frageda vârsta de 10-11 ani.
Discuţii, certuri, socoteli, prostii, vrăjeli;şi totuşi, visez la o famile fericită. Nu visez bani, visez fericire.
Nu, visele mele nu încap într-o valiză.Speranţele nici atât. Dar pot cu succes să arunc într-un plic puţinele clipe fericite; şi îmi mai rămâne loc.
Acum..acum sunt fericită. Sunt bine şi sper să nu stric nimic. Dar când 'stabilitatea' nu este definită în dicţionarul meu, durează ceva până să-i atribui un sens. Vara e pe terminate şi cu toate că sunt disperată după zilele ploioase, aş întinde la maxim zilele ce mai sunt.
Voi ce faceţi când nu mai puteţi? Când duceţi 2 vieţi în loc e una? Când 'acasă' înseamnă oriunde numai acasă nu? Când sunteţi şi fericiţi şi trişti? Urât, urât,urât. Vreau să plouă..
3 bla bla'uri:
ce fac eu? pai am invatat sa port o masca de "fericita-nu am nici o problema" atunci cand sunt acasa.in anii trecuti cand aveam ocazia sa evadez eram "eu", chiar daca de multe ori trista.
acum cred ca inca mai port masca aceea cand sunt acasa, insa ceva s-a schimbat...chiar sunt fericita! sigur ca problemele nu au disparut insa, am invatat ca trebuie sa treci peste orice problema cu zambetul pe buze.
mai eu nu prea am probleme de genu asta acasa. se mai intampla cateodata ca in orice familie, din cauza problemelor si atunci decat sa ma cert cu ei, sa urlu si toate cele, ma imbrac frumos si plec de-acasa. sau chiar si atunci cand eu sunt cea certata, ma iau si plec, nu stau sa ii mai ascult pentru acum deja mi se pare normal sa fac ce vreau si sa invat din propriile mele greseli
alis: cam asta e situatia si la mine
balaurita: eu n`am cum sa plec. de fiecare data cand fac asta, mai rau fac.
merci de raspunsuri:*
Trimiteți un comentariu